Caracteristici Ministatii de Epurare

Ministatii de epurare de tip MSE A si MSE B

Acestea sunt de fapt niste rezervoare din PVC subterane cu un drenaj propriu care colecteaza totalitatea apelor menajere produse in gospodariile dotate cu apa curenta pentru a fi drenate si grosierul fiind preluate prin vidanjare. Au marele avantaj ca nu trebuiesc vidanjate des, ci 20-24 luni, implicand costuri mici (avand in vedere ca o familie de 5 persoane consuma aproximativ 1.000 litri apa menajera pe zi) si  nici nu degaja mirosuri neplacute.

Aceste dispozitive sunt usor controlabile, ocupa foarte putin spatiu, aproximativ 3 mp, iar montajul se face in doar 2-3 zile.

Se folosesc de obicei pentru orice situatii cat si situatii temporare (santiere, zone cu retele de canalizare in lucru etc.), fata de cele din beton care nu mai pot fi demontate decat cu costuri foarte mari si de firme spacializate in domeniu.

La o biodegradare completa, gazele degajate nu au miros. Daca volumul de materiale organice moarte este mare, atunci biodegradarea nu este completa, ceea ce poate conduce la aparitia unui miros neplacut la suprafata lichidului din instalatiia de biodegradare aeroba a deseurilor.

Daca deseurile contin chimicale (substante anorganice), acestea trebuie inlaturate, iar ceea ce trebuie sa ramana sunt substantele organice primare similare deseurilor provenite de la comuniatile umane. Concentratii mari de substante chimice pot cauza moartea bacteriilor, paralizand complet procesul de biodegradare.

Exista doua tipuri de microorganisme care se hranesc cu aceste substante organice:

• Bacterii aerobe, care preiau oxigenul din atmosfera in timpul digestiei si
  
• Bacterii anaerobe, care preiau oxigenul direct din materia organica consumata.
  

Procesele prin care substantele organice sunt decompuse in elemente in urma digerarii de catre microorganisme se numesc: biodegradare aeroba, respectiv biodegradare anaeroba.

Substantele produse de bacteriile anaerobe nu contin oxigen deoarece oxigenul din materia organica este consumat de aceste bacterii. Substantele produse sunt de obicei gaze precum: metan (CH4), amoniu (NH3), amine (NH2), hidrogen sulfurat (H2S) si compusi ai fosforului analogi fosfatilor (PH3). Aceste gaze sunt inflamabile si sunt toxice peste anumite concentratii. Hidrogenul sulfurat este neplacut mai ales pentru mirosul sau urat. Substantele produse de bacteriile aerobe contin oxigen. Acestea sunt de obicei apa (H2O), bioxid de carbon (CO2), carbonati, nitrati, fosfati si sulfati.